Incercand sa scriu si eu cate ceva, am ajuns la concluzia ca nu exista originalitate.Degeaba ma strofoc sa scriu ceva despre care nimeni nu s'a gandit sa scrie, pentru ca automat ma includ in grupul celor care incearca sa fie inovativi, a celor care incearca sa evadeze din banalitatea ucigatoare, asa ca orice as debita in urmatoarele randuri, nu m'ar putea face deosebit de alt om.Acestea fiind zise, m'am hotarat sa scriu cate-ceva-despre-nimic.
Iti poti imagina Nimicul? Ai incercat vreodata sa nu te gandesti la Nimic, sa iti golesti mintea complet, pur si simplu sa nu existe nicio urma de gand, de idee, de sentiment? Daca da, presupun ca ai realizat ca este imposibil pentru simplul fapt ca incercand sa nu te gandesti la Nimic, te gandeai la acel lucru, te gandeai ca nu trebuie sa te gandesti la Nimic asadar, realizai ca este ceva ce mintea omului nu poate sa faca. Daca nu...iti propun sa incerci, fiindca ai sa vezi ca este interesant, desi rezultatul este dinainte stiut.
Nimicul este o notiune abstracta si imposibil de definit.De ce?Simplu:pentru ca Nimicul nu poate fi inclus in tiparele naivei si primitivei noastre gandiri, nu poate fi nici macar conceput de catre mintile superficiale si lipsite de profunzime ale omului. Cand am incercat pentru prima data sa'mi imaginez Nimicul, mi'am zugravit o imagine cu un univers in totalitate alb, apoi negru, apoi gri, pentru ca intr'un final sa realizez ca imi pierd vremea cufundat intr'un cerc vicios fara iesire. Aristotel spunea ca ceva nu poate fi caracterizat decat prin comparatie cu altceva, de exemplu, nu poti spune despre ceva ca este mare decat in comparatie cu ceva mic si invers.In acest caz, pentru a intelege Nimicul ar fi nevoie de un termen sau o notiune cu care sa'l comparam, asa ca am ales infinitul, doar ca in comparatie cu orice, Nimicul tot Nimc ramane asa ca posibilitatea de comparatie este practic inexistenta.Incercand o abordare mai stiintifica a Nimicului, mi'am imaginat ca fiind acel "ceva" dinaintea Big Bang'ului, acel punct de singularitate fara dimensiune si cu energie nedefinita, insa, in acest caz, Nimcul se transforma in infinit deoarece el era totul, desi era fara dimensiune, el rerezenta intreaga existenta si totusi, era Nimic. Pe scurt, orice tentativa de intelegere a Nimicului este sortita esecului.
In concluzie n'am sa scriu Nimic, Nimic in plus, Nimic in minus...Trageti voi concluziile!
P.S.: Avand in vedere faptul ca aceasta scurta aberatie a fost prima mea aparitie intr'o revista am decis sa nu schimb Nimic la ea, cu toate ca la a 2'a redactare as fi schimbat cate ceva:).
